Insomnia

Insomnia se caracterizează prin simptome de dificultate în inițierea și menținerea somnului și treziri finale mai devreme decât la ora dorită. Aceste simptome apar în ciuda existenței unui timp adecvat și a oportunității de a dormi și cauzează afectare în timpul zilei în diverse domenii de funcționare. Definiția poate fi extinsă și la simptome precum percepția unui somn de calitate proastă sau „neodihnitor”, chiar dacă timpul de somn este considerat corespunzător.

Insomniile pot fi secundare, atunci când sunt cauzate  de o afecțiune psihiatrică sau somatică, și primare, atunci când nu sunt considerate a fi secundare unor afecțiuni somatice sau psihiatrice.

Se descriu șase tipuri de insomnie primară: 

• Insomnia psihofiziologică este caracterizată printr-un nivel crescut de activare și o îngrijorare excesivă legată de incapacitatea de a dormi.
• În insomnia paradoxală, severitatea acuzelor de tip insomnie sunt în lipsa evidențelor de lipsă de somn și fără afectare diurnă corespunzătoare problemelor de somn raportate; caracteristice sunt relatarea unui somn de durată scurtă sau deloc în majoritatea nopților și indicarea conștientizării stimulilor din mediu aproape în toate nopțile.
• Insomnia de adaptare este declanșată de un factor psihologic, fiziologic, de mediu sau fizic și durează de obicei câteva zile până la câteva săptămâni, dispărând de obicei odată cu factorul declanșator.
• Igiena inadecvată a somnului este asociată cu activități incompatibile cu un somn de calitate corespunzătoare, precum orar neregulat al somnului, consum de alcool sau cafea seara; de menționat că aceste activități nu trebuie să determine în mod obligatoriu insomnie la alte persoane.
• Insomnia idiopatică apare lent  în copilărie, nu este asociată cu factori declanșatori și nu are perioade de absență.
• Ultima dintre insomniile primare, apare la copii; aceștia refuză să se culce dacă le este impus vreun orar sau nu pot să adoarmă în absența unui comportament sau unei circumstanțe asociate greșit cu somnul (de exemplu, ținerea în brațe a unei păpuși, lumina aprinsă în încăpere etc). 

Insomniile secundare apar din cauza unei afecțiuni somatice, tulburări psihiatrice, abuz de alcool/alte substanțe sau expunere ambientală la substanțe și necesită diagnosticul anterior al acestora. Acestea sunt descrise detaliat în capitolul următor. Când există doar suspiciunea unei cauze organice menționate anterior și insomnia nu poate fi diagnosticată ca primară, atunci vorbim de insomnie fiziologică (organică) nespecificată.

Insomnia este:

• Cea mai frecventă tulburare de somn (6-12% din populație)
• Al doilea cel mai frecvent motiv de prezentare la medic (după durere)
• Mai frecventă la femei (raport pe sexe: 1,4:1)
• În 40-50% cazuri este asociată cu o tulburare psihiatrică

Insomnia este importantă pentru sănătate deoarece este un posibil factor de risc pentru:

• Absenteism, accidente/erori la locul de muncă, accidente de circulație
• Tulburări afective, de anxietate sau legate de uzul de substanță
• Suicid
• Boli cardio-vasculare
• Scăderea toleranței la glucoză  și diabet zaharat de tip 2
• Obezitate
• Disfuncție imună