Hipersomnii

Hipersomniile sunt caracterizate prin somnolență diurnă nedatorată perturbărilor somnului sau ritmului circadian. Somnolența diurnă reprezintă incapacitatea de a sta alert și treaz în timpul stării de veghe și consecutiv, episoade de somn.

Narcolepsia cu cataplexie necesită documentarea unui istoric de cataplexie concomitent cu cel de somnolență diurnă. Cataplexia reprezintă pierderea bruscă a tonusului muscular provocată de emoții puternice.

Narcolepsia fără cataplexie este diagnosticată când apare triada paralizie în somn, halucinații hipnagogice și istoric de somnolență diurnă, împreună cu o timp mediu de latență a somnului mai scurt de 8 minute și cel puțin două episoade de somn R în absența cataplexiei la testul multiplu de latență a somnului (multiple sleep latency test, MSLT).

Narcolepsia datorată unei afecțiuni medicale se diagnostichează în prezența unei tumori cerebrale, neurosarcoidoze, boli Niemann-Pick de tipul C etc. Narcolepsia cu cataplexie este neobișnuită anterior vârstei de 4 ani, iar dacă debutează la atât de precoce, ar trebui luată în calcul boala Niemann-Pick de tipul C (o sfingolipidoză autosomal recesivă cauzată de mutații ale genelor NPC1 și NPC2).  

Hipersomnia recurentă include sindromul Kleine-Levin (episoade de somnolență cu alimentare excesivă, hipersexualitate sau modificări ale dispoziției) și hipersomnia legată de menstruație (episoade recurente de somnonolență legate de ciclul menstrual). Aceste hipersomnii necesită pentru diagnostic hipersomnie cu durată de la 2 zile până la 4 săptămâni.

Hipersomnia idiopatică cu somn prelungit este caracterizată de un episod major de somn de cel puțin 10 ore, în timp ce hipersomnia idiopatică fără somn prelungit se descrie când somnolența este asociată cu dormitat neintenționat și neodihnitor.

Hipersomnia datorată unei afecțiuni medicale poate să apară în contextul bolii Parkinson, hipotiroidismului sau traumatismelor cranio-cerebrale, în absența cataplexiei sau altor simptome specifice narcolepsiei.

Hipersomnia datorată consumului de substanță se diagnostichează când se crede că este secundară uzului actual/trecut  sau abstinenței la substanță. Hipersomnia nedatorată consumului de substanță sau afecțiuni medicale se identifică în prezența unei tulburări psihiatrice.

Hipersomnia organică (fiziologică) nespecifică este de obicei un diagnostic temporar până ce se identifică cauzele acesteia.