Visele

Dacă la începutul secolului trecut, visele erau interpretate ca manifestări ale trăirilor reprimate, ascunse adânc în inconștient, astăzi se caută explicații de tip anatomic și fiziologic. Mai bine de 80% dintre vise apar în somnul REM, iar restul de 20% în somnul NREM, iar primele sunt mai ușor de evocat. Evocarea este mai bună dacă are loc trezirea imediată din vis. Visele REM sunt vivace, cu puternică încărcătură emoțională, nerealiste, complexe, bizare, pe când cele NREM ceva mai realiste.

Visele sunt de obicei colorate, rareori sunt în alb-negru și implică toate reprezentări vizuale (cel mai adesea) și auditive, dar pot să fie și de tip tactil, gustativ sau olfactiv, și să aibă încărcătură afectivă variată (plăcute/neplăcute, înfricoșătoare, etc). Frica și îngrijorarea sunt deseori încorporate în vise, la fel și evenimente stresante din prezent sau din trecut.

Din punct de vedere biologic, probabil are loc o activare a sistemului nervos care începe din trunchiul cerebral și continuă spre emisferele cerebrale care creează reprezentările din vis. Rolul acestei activări este neclar, o explicație putând fi restructurarea și reinterpretarea informațiilor memorate. După unii cercetători, rolul viselor este uitarea, mai precis îndepărtarea informațiilor memorate care sunt nefolositoare, dar  alte ipoteze susțin că ar fi opusul, și anume consolidarea memoriei.