Preferința diurnă

Preferința diurnă, cunoscută și sub denumirea de tipar circadian sau de cronotip, se referă la înclinația de a ne trezi sau culca mai devreme sau mai târziu, respectiv de a fi mai activi în prima sau în a doua parte a zilei (dimineața, respectiv seara). Este corelată cu parametri precum niveluri ale unor hormoni, temperatura corporală sau funcția cognitivă și pare a fi determinată genetic.

Se descriu 3 tipare:

• de dimineață ("ciocârlie", "privighetoare"): persoanele se trezesc înainte de orele 6 dimineața, se culcă înainte de orele 10 seara (22) și sunt mai active în prima parte a zilei;
• de seară ("pasăre de noapte", "bufniță"): persoanele se trezesc după orele 10 dimineața, se culcă după ora 1 noaptea și sunt mai active în a doua parte a zilei;
• indiferent (intermediar): persoanele nu se încadrează în categoriile de mai sus.

Majoritatea (50-80%) aparținem tiparului indiferent , iar restul sunt "ciocârlii" sau "bufnițe" (în proporții aproape egale). Cercetările arată că printre adolescenți și adulții tineri, tiparul de seară este mai bine reprezentat, în timp ce printre persoanele mai în vârstă, tiparul de dimineață este cel mai frecvent. 

Importanța practică a cronotipului constă în optimizarea programului de lucru/școală al persoanelor în funcție de preferința diurnă. Concret, "o ciocârlie" ar trebui să lucreze dimineața și nu seara, pe când "o pasăre de noapte" este angajatul ideal în turele de noapte. 

Din punct de vedere medical, se pare că cronotipul de seară este mai predispus pentru probleme de somn, abuz de toxice (alcool sau alte substanțe), diverse afecțiuni, precum diabetul zaharat sau depresia. Dacă tiparul de seară pare a fi un factor de risc pentru boală, tiparul de dimineață pare a fi asociat cu o sănătate și o funcționare socială mai bune. 

Din cercetările efectuate în România, nu am găsit vreo legătură între tiparul circadian și diabetul zaharat (articol în limba engleză) sau anumite polimorfisme genetice (articol în limba engleză), dar tiparul de seară a fost mai frecvent printre pacienții cu probleme de somn, simptome ale tulburării hiperkinetice și cu deficit de atenție (ADHD) la adult (articol în limba engleză) sau pacienții cu depresie (articol în limba engleză).